Cuvantul constiinta deriva din termenul latin con scientia care inseamna cunoastere. Wikipedia explica constiinta ca “sentimentul intelegerii existentei personale si a integrarii ei in univers”, “forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective”, iar din punct de vedere psihologic, ca un “fenomen complex prin intermediul caruia se reflecta Eu-l sau constiinta Sinelui”, un “mijloc de a cunoastere a lumii interioare si exterioare”.

Fiecare persoana este unica, manifestand o combinatie proprie de particularitati, talente si abilitati, posibilitatea autodefinirii in raport cu ceilalti, precum si o Constiinta a Sinelui.

Sigmund Freud,  celebrul neuropsihiatru austriac si fondator al scolii de psihanaliza, a impartit personalitatea umana in : id, ego si superego.
In viziunea sa, id reprezinta partea primitiva a mintii condusa de insticte si necesitati biologice, izvorul conflictelor ascunse si nerezolvate, depozitarul tendintelor instinctive, fiind o parte a personalitatii care ne ajuta sa traim si sa ne satisfacem nevoile fiziologice.
Freud considera ca ego-ul este constiinta de sine, partea rationala si totodata nucleul personalitatii, cel care asigura echilibrul intre instinctele primare si normele educative.
Superego-ul sau supraeul reprezinta ghidul moral, expresia existentei individului in mediul social, acea parte care ne spune daca actionam bine sau rau.
Cea mai mare descoperire a lui Sigmud Freud este insa inconstientul, instanta a sistemului psihic ce nu intra in sfera constientului. In “Psihologia vietii cotidiene”, el afirma: “Inconstientul este asemanator cu un cerc mare care include constiinta ca pe un cerc mai mic….este psihicul insusi in realitatea esentiala…”

Carl Gustav Jung, psihiatru si psiholog de origine elvetiana, fondator al psihologiei analitice, structureaza psihicul uman in: inconstientul colectiv, inconstientul personal si constiinta.

El a vorbit pentru prima data de inconstientul colectiv, matricea dupa care se formeaza inconstientul personal si constiinta. Acesta este un al doilea sistem psihic al omului, care spre deosebire de constiinta are un caracter impersonal si are la baza forme preexistente, numite de el arthetipuri (predispozitii innascute si ereditare). Jung considera ca “mintea este ancorata in inconstientul colectiv precum un copac este inradacinat in pamant”.

Jung este cel care a dezvoltat conceptele de anima si animus pentru a descrie principiul feminin (din inconstientul masculin) si pe cel masculin (din inconstientul feminin), afirmand ca cele doua instante actioneaza ca niste ghizi ai inconstientului.

Inconstientul personal contine imagini mentale mai mult sau mai putin constientizate, complexe, tipare comportamentale dupa care ne ghidam. “Cand suntem in stare sa ne vedem propria umbra si sa suportam cunoasterea ei, abia atunci am rezolvat o mica parte a sarcinii: am suprimat cel putin inconstientul personal.”

Constiinta personala, se constituie in decursul vietii si cuprinde perceptiile, sentimentele, gandurile si amintirile constiente ale individului.

Eric Berne, medic canadian si psihoterapeut celebru, a dezvoltat la jumatatea secolului trecut, metoda de psihoterapie numita analiza tranzactionala. Acesta a identificat trei tipare individuale ale personalitatii:Parintele, Adultul si Copilul.
In starea de Parinte individul se comporta, simte, gandeste si actioneaza ca unul dintre parintii sai din vremea cand era copil. Aici sunt incluse regulile, interdictiile, modelele comportamentale, judecatile de valoare. Aceasta stare a Eului se formeaza din ceea ce observam si poate avea doua forme: Parintele protector care ofera mangaiere, sfaturi, ajutor, securitate, incredere si Parintele normativ care stabileste norme si limite, cenzureaza, disciplineaza si critica.
Fiecare fiinta are in interiorul sau o fetita sau un baietel care simte, gandeste, vorbeste si se comporta ca la o anumita varsta a copilariei. Aceasta este starea eului numita Copilul si se constituie din ceea ce simtim in primii cinci ani de viata. Aici se disting doua substari: Copilul adaptat si Copilul spontan.
Starea de Adult apare atunci cand se evalueaza cu obiectivitate mediul, cand se calculeaza posibilitatile, cand se iau decizii rationale. Adultul se formeaza din ceea ce invatam, atitudinile care ii corespund sunt: privirea directa, gesturile naturale, siguranta, linistea interioara etc.

Fiecare fiinta umana manifesta alternativ cele trei stari ale Eului, avand preferinte pentru una sau alta dintre aceste stari.

Frederick Salmon Perls a fost fondatorul terapiei psiho-corporale Gestalt. Elementele principale ale acestei forme de terapie au in vedere constiinta intregii fiinte, furnizarea de feedback-uri persoanei in cauza, trairea prezentului si nonjudecarea.

Psihoterapia Gestalt acorda o importanta crescuta calitatii relatiei terapeutice, atitudinea si comportamentul terapeutului fiind mai importante decat tehnicile folosite.

Milton Erickson, doctor in medicina si psihologie, recunoscut ca o autoritate mondiala in hipnoterapie si psihoterapie strategica de scurta durata, este considerat un maestru al interventiilor psihoterapeutice.

Erickson a oferit noi perspective acceptiunii de inconstient in relatie cu transa hipnotica. El afirma ca inconstientul este o sursa inepuizabila de resurse, ca acolo se afla solutiile problemelor, afectiunilor, nelinistilor umane. In terapia ericksoniana se face apel atat la instanta constientului cat si la cea a inconstientului care va prelua gasirea de solutii prin accesarea resurselor personale ale individului.

Pe parcursul terapiei, vocea psihoterapeutului devine o resursa pentru client, asemenea vocii cuiva drag, devine un susur monoton, familiar si securizant…